Liniste!! Shhhh💤

Vreau sa fie liniste, multa liniste. Sa ma cufund in ea... Sa fie bezna... Vreau sa nu se auda vreun ticait de ceas, o usa scartaind, apa la robinet sa curga. Vreau sa simt intunericul pleoapelor, care ma duce cu gandul in o mie de locuri. E liniste atunci, doar gandurile se ciocnesc intre ele, dar gandurile nu fac zgomot. Imi  doresc sa se opreasca din ciocnit, sa se puna cap la cap, sa faca pace intre ele. Dar e greu, numai somnul le poate imprastia. Da, asta vreau. Bezna somnului imi da linistea mult visata si uite asa as dormi, una intruna, cu pauze mici de respiro la lumina, dar inapoi la intuneric ma simt cea mai linistita fiinta. 

Munca, stres sau pasiune?!

Azi am fost la o cafea cu fetele. Frumoasa zi, in ciuda gerului si a soarelui cu dinti care batea in geam. De cum am ajuns in Pub-ul, pe care il frecventam destul de des, am fost luate in primire de chelner, mereu cu glumele lui de te fac sa zambesti (si uite asa mai descoperi ca ai ramas cu ruj pe cate un dinte :))) ). De fiecare data cand ne serveste vorbim cu el si dintr-o discutie in alta si observand cum se poarta mereu cu clientii, am aflat ca ii place munca pe care o face. Da, se vede pe fata lui, chiar si dupa o seara grea, in care a alergat de la bar in sala si inapoi, ca nu face munca doar de mantuiala, ca asa trebuie, ci pentru ca ii place. Cat de mult conteaza, pentru el si pentru noi ca nu vedem o față care fortat trebuie sa ne zambeasca. Asa mi-am dat seama ca inca nu am job-ul care sa ma satisfaca, sa zambesc, sa il fac cu drag. Intr-un final totul se rezuma la stres, dezorganizare, egoism si bani. 

Asa ca avem de ales sa fim fericiti, dar saraci, bogat, dar plictisit, jobul bine platit, sau doar sa visezi la ce esti bun. Uneori faci alegeri, alteori  te fac alegerile pe tine. Sper sa nu fiu inca unul dintre romanii care fac din necesitate job-ul despre care credeau ca li se potriveste. Alege ce te pasioneaza sa iti conduca viata!!

Din bucataria ei...

                

Omleta in forma de vaffe

                    Prietenei mele ii place sa gateasca si face numai minunatii. Este nelipsita de idei atunci cand intra in bucatarie. O face cu multa placere si daruire. Cand vezi si mai ales mananci din mancarurile facute de ea, vrei sa te pui si a doua oara la masa.

                       Imi place pasiunea ei, pentru ca e izvorata din suflet si timpul altfel zboara cand gateste. Cand ajungi la ea acasa, intotdeauna are ceva pentru tine. Ti-ar pune pe masa o mie de feluri de gustari, sa vezi cum e. Ti-e drag sa o privesti cum pune masa si iti spune sa te asezi la ea.

                      Reteta asta mi-a facut cu ochiul si am incercat-o si eu. O bunatate!!! Sa nu mai spun ca si gustul ei a fost pe masura. Eu zic sa incercati macar o data, de dragul formei din farfurie sau a poftei de omleta!

                     Nu trebuie sa spun ca si celelalte mancaruri nu iti fac o pofta de numa'numa. Numai cand dai cu ochii de ele ai vrea sa le incerci si tu. Cel putin asa patesc eu, care nu sunt o bucatareasca exceptionala, inca mai invat.... Dar la bucatarie tot intru, macar de stiu ca azi am incercat ceva nou, ca de vesnicele retete din mama in fiica si nepoata ni se ea uneori.

                      Parerea mea daca aveti o asemenea prietena, apreciati-o merita pe bune! Daca nu faceti rost de una, merita :) !!
           Retetele ei le gasiti si pe http://lauradin.blogspot.ro/

Tu cu ce te îmbraci?

Pro sau contra. Tu cu ce te îmbraci? 

                 O parte foarte importantă a peisajului străzii, dar nu numai, este dată de oameni şi de felul în care ei se îmbracă.

                 Poate pentru unii e o artă, pentru alţii un capriciu, potrivirea hainelor, culorilor şi accesoriilor pare să aibă mai multă importanţă în relaţiile dintre oameni decât s-ar crede. Cel puţin aşa susţin specialiştii în domeniu de-a lungul timpului.

                 Stilul sport, stilul lejer sau stilul "corporatist" sunt doar câteva dintre manierele în care alegem să ne îmbrăcăm, însă de multe ori, contextul dă valoare alegerii pe care o facem. A merge la stadion în costum cu cravată sau la o petrecere în trening sunt ipostaze la fel de nepotrivite. Oare ce reguli ar trebui neapărat respectate atunci când ne alegem hainele?

              Hainele vorbesc mai mult decat credem despre noi, în special cât de mult ne iubim pe noi înşine şi care este starea noastră interioară din ziua respectivă. Cei cu "chef de viaţă" şi cei ce vor să socializeze aleg sa poarte haine în culori vesele, care nu sunt neapărat ţipătoare, ci plăcute ochiului. Unii dintre noi nu acordăm mare importanţă felului de a ne îmbrăca, şi preferăm stilul lejer, dar asta nu ne poate împiedica să nu-i admirăm pe cei îmbrăcaţi potrivit pentru orice ocazie ca şi pe doamnele şi domnişoarele cochete ce sunt o adevărată încântare în aceste zile călduroase!

                 Nu e nevoie de conturi groase ca să te îmbraci decent. Nu trebuie să ai cursuri de specialitate pentru o ţinută de bun simţ şi nu trebuie să ai sânge "albastru" ca să ştii să îţi menţi o postură elegantă, chiar dacă ai un tricou casual şi porţi converşi.

              Probabil cea mai importantă regulă care trebuie respectată este "Ca ceea ce porţi să-ţi vină bine, să te avantajeze şi să te reprezinte"…, de evitat orice este strâmt sau dintr-un material aderent. Orice material care nu este fluid se va "agăţa" de imperfecţiunile corpului.... Nu mărimea contează, ci modul în care îmbrăcămintea se potriveşte corpului... şi cel mai important, dacă fizicul nu avantajează, fără pantaloni cu talia joasă sau foarte joasă... ugly, şi din păcate tot mai multe fete folosesc astfel de pantaloni. Un lucru este clar, pe români îi îmbracă chinezii, cel puţin asta este impresia pe care o ai când mergi pe stradă, asta poate şi datorită faptului că tot mai mulţi români nu îşi mai permit şi altfel de haine. Eu aş merge pe premiza mai bine una şi bună decât o sută şi toate proaste. Şi cu permisiunea dumneavoastră am să vă fac cunoscute părerile unor experiţi în domeniu: "Moda îşi pierde valoarea, stilul este etern." - Yves Saint Laurent, "Diferenţa între stil şi moda este calitatea." - Giorgio Armani sau "Moda nu este ceva care există numai în rochii. Moda este în cer, pe stradă, moda este legată de idei, de viaţă, de tot ceea ce ne înconjoară." - Coco Chanel.

             În acelaşi timp, nu sunt de acord cu moda şi cu şabloanele impuse de anumite situaţii! Moda dă naştere efectului de turmă mai ales în rândul tinerilor. Mulţi tineri se îmbracă în rând cu moda doar ca să iasă în evidenţă şi uneori sunt penibili!

         Oamenii sau societatea însine au creat un fel de cerc vicios. La început(uri) nu se îmbrăca nimeni, apoi au folosit hainele de frig, mai târziu a apărut ruşinea... iar moda a venit mult mai târziu, pe vremea când oamenii au avut nevoie de ceva nou în viaţa lor pentru a o "complica" puţin.

             Problema modei este mai mult vorba de acceptare, când omul încearcă să se facă acceptat în diversele ipostaze ale vieţii şi de aceea fiecare încearcă să adapteze (pe lângă alte aspecte ale vieţii) inclusiv felul de a se îmbrăca pentru a se putea face plăcut în societate, la locul de muncă, în grupul de prieteni/cunoştinţe sau alte medii cotidiene.

            Nu trebuie să fim mereu de acord cu ceea ce spune moda, mai contează să te simţi şi tu bine în pielea ta, în hainele tale, să ai gust în alegerea hainelor, dar mai ales să ai convingerea că ceea ce porţi de defineşte ca persoană şi îţi exprimă starea de spirit în care te afli la momentul dat.

            În ceea ce mă priveşte, moda este ceva frumos şi ca femeie îmi place să admir ţinute, culori, fineţe, eleganţă. Deşi stilul caracteristic îmi este casual, cât mai lejer şi comod, întotdeauna elegantul o să îmi încânte ochii. Nu respect regulile modei, dar urmez paşi mărunţi să fiu în tendinţe. După cum spuneam, mă aflu într-un cerc vicios, unde ceea ce pui pe tine atrage un <<Wow sau Baw>> vorba Iuliei Albu!! 

Motive

Ca sa stii...

      

   Tu esti motivul pentru care eu scriu, pana si inima imi spune pentru cine o fac. Da, tu esti motivul meu! Nu e greu sa ai un motiv, zi de zi, sa te apuci sa faci lucruri care iti plac. Asa si eu! Pentru mine e un inceput, unul timid. Am descoperit ca prin scris pot sa ma descarc de ganduri, de sentimente. Vreau sa scriu. Am scris si pana acum, dar doar pentru mine. Asta e motivul meu.

Cand iubesti motivul este persoana iubita,

Cand zambesti poate fi un strans in brate,

Lacrimile pot fi motivul unei tristeti; 

Motivele sunt o justificare a actiunilor noastre. 

Ce am fi fara motive?